De timp bolnav, puterile-mi cedară
Și leacurile babei sunt retarde
S-ajung a mai purta în vis stindarde
Cu-mbrăcămintea de erou murdară

De sângele din rana ce mă arde.
La Dumnezeu aș vrea să urc pe scară
Să-mi fac întreaga stirpe de ocară
Că au doar lilieci pe la mansarde

Și-n vremea asta plină de angoasă
Îl folosesc mereu în grai pe "dar"
Cărarea-i bifurcată și e joasă

În rând cu fiarele stând așadar.
Și cioplitor e numai sfânta Coasă
Iar berzele au soartă de zidar.