M-am ridicat din pat
și am pășit ușor spre ușă,
am deschis-o
și m-am lăsat pierdută
în liniștea zorilor...
Mi-am afundat picioarele
în iarba udă
și-am tras aer în piept.
Era atât de răcoare
încât auzeai florile
cum își strâng mai tare
petalele la piept.
Naiv de moi cădeau
primele raze pe pielea mea;
mă gâdilau...
Am tresărit când m-ai atins ușor pe umăr
și m-ai cuprins în brațe.

Soarele răsărea pentru noi,
lumea era a noastră,
ne iubeam și nu conta
că mai târziu,
mult mai târziu,
avea să ne învăluie apusul...