Numește-mă scorpie,
căci ieri te-am ucis prin indiferență.
Þi-am înfipt în suflet un ciob
din tot ce-a mai rămas din amintire.
Te-am strâns până la epuizare în brațe
și-apoi,când am văzut că nu mai aveai putere
să respiri,
Þi-am dat lovitura finală: am plecat.
Atunci tu,confuz,aflându-te față-n față
cu moartea sufletească,
ai strigat să mă reîntorc.
Te-am ascultat,și, ajunsă la cadavru-ți viu,
Te-am devorat.
Era singura ocazie ca noi doi
să mai fim unul.