Sa fii strain in propriul trup fara sa stii,
Cand vin dorinte in cascada fara implinire,
Traiesti asemeni unui mort, printre cei vii,
Legat de-un nume-ajuns, de mult o amintire.

Sa nu-ti cunosti cuvantul, pe buze ce tresar,
Lasandu-l sa se piarda, mereu luat de vant,
Raspunsul unui secol, de tragedii murdar
Iti sangereaza-n fraze, dureri de sub pamant.

Si cum sa nu traiesti, placuta lui durere,
Cand sufletul e-o lava, ascunsa-ntr-un vulcan,
Nu ma cunosc pe mine, si nimeni nu ma cere
Sa-mi spuna cate vise, s-au dus mereu in van.

Apropie-mi lumina, sa pot privi-n oglinda,
Cum anii trec salbatic, si mor atatea flori,
Si da-mi tacerea mie, de ganduri sa ma prinda,
Tu trup cu nopti uitate, la margine de zori.