Schiez pe albul filei cu cerneala-schiu
Mai jos e alb-zăpadă și să mă-ncălzesc
Mai trag o dușcă omenoasă de rachiu
De până și rusoaicele pălesc.
În rest e vară, e-anotimpul berii
Dar când pun mâna pentr-un ceas să scriu
Se face frig ca-n mijloc de Siberii
Mai trag o dușcă omenoasă de rachiu.
În călimară înmuindu-mi unghii
Trasez o hartă-a firii peste alb
Tăcerea tenebroasă s-o înjunghii
Și ca războinic, să îi iau din scalp.
Prin ultimii nămeți pe care-i știu
Mai trag o dușcă omenoasă de rachiu.