Din tavane atârnă caracatițe sterpe;
Artefacte fecunde mai găsești doar la greci.
Cu o pungă de aur m-a plătit Euterpe
Să-i pictez trupul neted în cuvintele-mi reci.

Cu privirea albastră, înecată-n suspine,
A plecat despărțind amintiri în silabe.
Timpul nostru-i sălbatic, nici nu pleacă, nu vine...
Între noi, amândoi, cad secundele slabe.

M-ai iubit, Euterpe, când fugeam de iubire,
Din cuvintele-mi sterpe ai știut să faci vers.
Azi degeaba te caut, n-am culori în privire
Și pe trupul tău veșted poezia s-a șters.