agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-01 | |
încet-încet se-așterne pe coline toamna
încet încet se-așterne pe coline toamna, grădina se scufundă-n galben prin pielea cerului albastră, doar mere roșii se mai văd în zare. cu degetele răcoroase vântul trece prin părul meu albit de vreme amintind de lumina extenuantă de pe dealuri care cade peste apele rătăcite către valea aprinsă în flăcări… în noaptea asta s-a oprit aici toamna, mai întâi un firișor de nor, un fir de fum peste vechile case, apoi un vânt rece ca o adiere… verdele se transformă în galben-ruginiu, muntele parcă e un fruct strivit, dealurile sunt acoperite cu cioburi de azur, apa cară la vale aurul toamnei sorbind din albastru fărâme de halou ce duc spre infinit. o floră furioasă azvârlind lanul, soarele, vara , o nebunie de sunete și culori, dănțuind și cântând în clarul luminii. vreau să văd păsările călătoare zburând incandescente sub bolta unei sărbători udate cu vin la masa lui Dionysos… mireasma visului se rostogolește în spațiu în timp ce toamna culcă dintr-o singură mișcare pădurea de verdeață îmbrăcând-o în haina sumbră a geloziei. țesută din stofe diamantine, cu mâini sorbind inele, toamna bate la ușă și ne face cu ochiul, rupe din grădini tulpinile uscate, culege florile, le cară în glastre, făcute buchet, împrăștie petalele trandafirilor care nu se grăbesc să cadă, acompaniată de o muzică lentă, doar crizantemele-un foc aprins, roșu închis- pe care-l leagănă și dispare spre un galben ce radiază uluitoare irizări, îi mai stau în cale câtva timp… în dumbrăvile toamnei te-am întâlnit, iubito, am înviat cu tine în acel parc plin de amintiri în care cânta un disc răgușit și iată că te-ai dus așa cum pleacă un tren, unul din altul am plecat fiecare în altă parte, știu că ne vom repeta în firele de iarbă, îți mulțumesc pentru clipele frumoase, ai alergat pe o costișă abruptă singură precum o frunză în flăcări pe urmele ultimului vagon… 1 septembrie 2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate