agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-05 | |
Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic; adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște aidoma șarpelui abia trezit din hibernare. Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac și-i petrec pe ceilalți cu privirea. Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine, nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor. Stau între două stații ce se privesc față în față și văd totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere. Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre, pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară, pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată. Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept să mi se facă roșu în fața ochilor. Cu ghearele înfipte în glezne, o neagră felină mă trage de umbră-napoi, să lucidizăm în tăcere nimicul preț de încă vreo două nopți albe; cățelul galben din față începe să bată către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc, beat de lumină, cu inima înainte în ploaia de raze X, tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov cu pieptul peste ambrazură. (În astfel de momente, spunea George, aduci mult din profil cu unul care tocmai băuse pe nerăsuflate o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya) Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi, telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat o ecografie-fulger întregii lumi: trupulului său dezgolit pe jumătate, jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă; așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da? Taxiul fuge în continuare pe străzi, din urmă să prindă o săgeată pulsând - când negru pe alb, când roșu pe negru, închid ochii și văd cum se derulează în minte imagini cu viteza celor 512 nuanțe de gri - umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri unele pe altele, umbre de sânge amestecat cu noroi sub o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet. Seara târziu, trec pe lângă răscruce, printre cele două stații ce se privesc față în față și văd golul din mine - dejunul de care-am uitat să mă apuc ca de o bară-n transport pentru mai multă siguranță de sine atunci când mă aflu între semeni. Sunt doar în trecere, le răspund,și fac bine; așa că nu vă mai obosiți să mă-ntrebați ce și cum… Noapte bună!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate