Sunt din nou singur , un Robinson Crusoe
Pe plaja nesfârșită a insulei pustii
În care te așteapt, mereu, să îmi revii
Din depărtări de mare, din burtă de canoe

Mă mir cum am scapat, din nou, din naufragiu
Și uit de uragan, privind la marea lină
Pe cer nu mai sunt nori și zarea e senină
Când între noi acum e timp și este spatiu

Totuși mărturisesc că fără vreun motiv
Pe plaja cea pustie văd zilnic pașii tăi
De vreau să îi sărut se’ndepărtează grei
Lăsându’mi buzele să ardă pe nisip

De e singuratatea totală, fără Vineri
Și fără procesiuni de triburi canibale
Oceanul mă indeamnă, chemări subliminare
Să’not spre infinit, scăpând de chin si temeri