agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-13 | |
„A fost odată ca-n povești,
Un fir de apă-n munți crăiești, Născut din stâncă sfântă, Ce cobora înfiorat, Încrezător, făr̛ de păcat, O lume-a lua la trântă. Cu poftă iată-l, avântat Prin piatră taie viu, săltat, Din matca-i dând să iasă, Sărind sprințar și jucăuș, Tot chicotind mereu ghiduș – Fecior fugit de-acasă. Ba-i iute, ba e somnoros, Prin lungi meandre-alunecos, Prelins e-n desfătare, În coborâre-n late văi, Alăturea de alți flăcăi Sclipind voioși în soare. Pe-obrazu-i clar se pleacă-n mal Rudenii strânse în aval Să-și lăcrimeze-amarul: Stejari și brazi, și gălbiori Ce cap ițit-au de cu zori, Mesteceni albi ca varul. Îl mângîie cu-alean, pe rând, Pe cel ce-aleargă susurând Prin viața ce-și începe; Vecini sosesc întârziați, Prin des tufiș stau răsfirați, Părând a nu pricepe De ce-i atâta zarvă-n crâng, De ce din ramuri frunze plâng, De ce-i prăpăd și jale? De ce suspine, șoapte-n glas, Că până-n sat e doar un pas Þinând de-a dreptul cale... Șuvoiul mic e fericit, Slăvit, iubit, ba chiar pizmit Că lumea o s-o vadă, Că nu-i ținut în rădăcini Și-o colinda la buni străini, Neosândit să șadă. Deodată, făr-a fi vestit, În lung tunel cu gât sucit Dispare-n întuneric; L-nghite hăul pofticios În pântecu-i nesățios, Prin labirint misteric. Din spăimă-n spaimă, din lovit, Vai, țipă deznădăjduit, Să îl audă rude; Necoptu-i glas de băietan, Ecou străbate-n subteran – Dar nimeni nu-l aude! Lumină pare-a-ntrezări Mărindu-se spre a-l primi Spre cer, spre libertate, S-arunce curcubeu în nori, Din boabe de-apă cu fiori, În vii culori curbate; Din suflet mână stropi, cu-avânt Să cadă-n vuiet pe pământ, Spre lacul de la poale; Răsună-n bice-n zurgălăi, Ca să audă și ai săi Că nu-i oprit din cale, Să știe codrul bătrâior Că-i teafăr dragul de fecior Și n-are griji să-și facă; S-audă florile din crâng, Ce de alean petale-și frâng, Că viața-i doar o joacă. Ferigi deasupra-i s-au unit, Coroană împletind grăbit, La-nvingător să pună. Prelungi ovații și foșneli Din lăstărișul cu găteli Un vânticel i-adună. A mai crescut, da-i tot senin De limpede-ncântare plin Ca un ferice mire, Când căprioara-i dă sărut Și-l soarbe pe necunoscut Cu șoapte de iubire. De după cot apare-un sat Întins pe plaiul înclinat, În tihna de amiază. O fată cântă-n largul prund, Din ramuri păsări îi răspund Și ea se-mbujorează Când pune-n apă un picior, Și-n trupu-i simte scurt fior De teamă și plăcere, Oglinzi i-arată chip frumos Și păru-i negru, mlădios, În clipociri stinghere. Sedus, pârâu-i fermecat Și s-ar opri din lunecat, În vis și-ncremenire – Curajul, vlaga i s-au stins, E subjugat și e învins De prima lui iubire. Pe glezna-i urcă-ncet, livid, Nesigur e, râvnaci, timid, Alăturea să-i fie, Ca-mbrățișați, doar el cu ea, Să curgă-n lume unde-or vrea, Uniți pe veșnicie. Fecioara, însă are naz: Þâșnește-afară, pe izlaz, Fugind cu gând de vină La umbră de castan vânjos, Ce-o mângîie cu ram umbros, În mreajă s-o ațină. Un râu pe-al vieții sumbru drum Își schimbă luciu-n negru-acum, Prin maluri să lovească, Și-oglinzi întoarce de la cea De care-n visu-i scurt credea Că o să-l fericească. Și-ascunde inima-n străfund Și sapă ca un furibund În tot ce-i stă în cale; Tristețea rău l-a urâțit, E tulburat și nămolit, Cuprins de chin și jale. Cu frunze-n plete și pământ, Își jură crâncen legământ În aprigă vâltoare: Prin lume cât va băjeni, Blestem lovească-l de-o iubi Nedulce muritoare! Bătrân se scurge spre soroc, Cu remușcări de nenoroc Și gând la cei din munte. Vin frații-i tulburi, răvășiți De-al lor trecut, spre-a sta uniți, Cu sufletele ciunte, Necaz să-și verse-n fluviul lat, Ba răsfirat, ba încurcat, Spre marea-n care-or plânge Iubire, patimă și dor, Că ea-i etern ascultător De povestiri nătânge...” |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate