ploile se unesc și noi trecem prin ele
ca prin șiruri de perdele
lumea se gândește la luminile galbene
înfrigurată urmăresc creșterea ierbii
prea multă rapiditate dacă am face liniște
poate că te-aș putea găsi
doi tați își pierd copiii și nu invers
sun la spitale nu paturi goale
nu operații stabilite dinainte
spun nu la toate cu o abilitate surprinzătoare
aproape că par altcineva
dragostea mea
mi se pare morbid să-mi imaginez că sunt două locuri
pe întuneric
să-ți șoptesc lucruri neauzite
stau aici pe un grilaj să mi se scurgă
apa din sandale
iar dincolo alte ploi alți oameni

și măcar de mi-ar arăta cineva drumul
măcar de mi-ar da cineva drumul