Știu că toamna-i înțeleaptă
Că-și păstrează vara-n vine
Dar pe partea cealaltă
Și-nspre ea înghețul vine

Și-nspre ea se-adună norii
Cei mai negri și mai grei
Cum pe strunele viorii
Plâns sau cântec, oare ce-i?

Du-mă toamnă, tu căruță
De cărat melancolii
Unde timpul te mai cruță
Unde ani câți ai nu știi

Du-mă toamnă și mă ară
Și mă seamănă cu dor
Să mă nasc a doua oară
Sau măcar să nu mai mor

Du-mă toamnă, nu mă duce
Lasă-mă-n amarul meu
Că mi-s vrerile năuce
Și ce știi tu ce vreau eu!