agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-16 | |
Nu sunt vreun înger sau vreun sfânt,
Din iad venit, în iad cobor. Las totu-n urmă lăcrimând, Voi m-ați adus pe-acest pământ, Părinți, lăsați-mă să mor… Strigați-mi numele-n pustiu Dar nu îi veți găsi vreun rost, Păstrați-mi dragostea de fiu Și voi rămâne mereu viu, Ca și când moartea n-ar fi fost. Lăsați-mă să mai rămân În amintirea tuturor, Același suflet călător, Nu am avut nici n-am stăpân, Părinți, lăsați-mă să mor… Strigați-mi numele-n zadar, Înc-un ecou purtat de vânt, Când toate visele dispar Și nu văd viața ca pe-un dar, Nu mai pot sta pe-acest pământ. Pornesc pe drumul ce-am ales, Pavat cu amintiri ce dor, Căci nimeni nu m-a înțeles. M-am săturat de-atâta mers, Voi, frați, lăsați-mă să mor… Strigați-mi numele-n pustiu Dar nu îi veți găsi vreun rost, Să-mi pară rău e prea târziu, N-am înțeles ce-ați vrut să fiu, Nici voi n-ați înțeles ce-am fost. Mă pierd în propria-mi ființă Când lacrima din ochii lor Se risipește în decor, Mai am o singură dorință, Părinți, lăsați-mă să mor… V-aș cere să nu vă-ntristați, Vă rog, iertați-mă bunici… Și voi părinți, surori și frați, Că ați trăit să mă-ngropați, Dar locul meu nu e aici…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate