Ziduri de case uitate de timp
Cu pietre și cărămizi sfărâmate
Iar altele pe lângă ele aruncate
Printre lucruri și peste urme așezate
Stau și veghează
Aidoma unor arbori dintr-o oază
Din amurg până-n zori când se luminează
Anotimp după anotimp,
A trecerii scurgere
Si-a lumii curgere
Ce lasă după ele:
Câte un colț de cetate,
Ce și el se dărâmă,
Și se amestecă în a pământului țărână,
Iar la urmă
Nimic nu se mai vede
Din totul ce-a fost,
Cândva, în acel loc
Cu-al său vremelnic rost.

9 - 16 10 2011