Zâmbind în doi de-aceeași adiere
În vremea când vorbeam numai în gânduri
Și palma ta în zbor, a adiere,
Mă năzărea în tot atâtea gânduri.

Din depărtări pe-aceeași lungă cale
Spre-același țel, cu-același gând pe față,
Veneam în fuga fără de ocoale
Și sărutam aceeași dimineață.

Acuma pașii grei se tot încurcă,
Vorbim fără să spunem mai nimica
Din doruri vechi speranțele mai urcă

Spre ziua care trece ca furnica.
În noaptea asta unică cu-o vrajă
Am să mă scurg în tine printr-o vrajă.