Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să ne prelungim timpul.

Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul,
Eu voi construi arca,
O voi umple cu tot ce-i viu și se îneacă.

Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp, muntele sfânt așteaptă,
Ploile au stat.

Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte
În matca sa.

Când totul va fi frumos
Va năvăli lumina
Și oamenii vor construi
Temple și cetăți înfloritoare
Ca mai înainte.