Îmi îmbătrânesc mâinile din lipsă de ale tale,
Iar nopțile stau pe claviatura de pian, prelinse
Moderato, andante, (pe final fortissimo) în stare
De perpetuum remember, prin vise.

Mi se stafidesc buzele în contur creionat
De prezența ta efemeră; de extaz la cote înalte,
Derulându-te-n oglinzi ce-au crăpat
În mii și mii de cioburi... stele, în noapte.

Pendulul, -de timp tocător-
Îmbătrânit și el,lângă masa pe care stă ceaiul,
Nu măsoară din trecut un anotimp următor;
Doar ora târzie când se retrage tramvaiul.

Ascult "Just for you" (de Marradi) la nesfârșit;
Lacrimile vibrându-mi cu fiecare acord emis
Și pipăi fereastra, prin care te pierd în infinit,
Îngenuncheată tardiv la sufletu-mi ucis.