Se-apropie serbarea sângerie!
Acum, imune pâlcuri de lichele,
Spre-a fi în cimitire bucurie,
ÃŽncep comemorarea de cinci stele.

De-atâta timp Crăciunul nu mai este
Prilej de nașteri întru mântuire,
Venind cu întuneric în poveste
Sub cerul ce miroase-a osândire.

Nu-și mai ascund nici mâinile pătate,
Nici rânjetul pervers de biruință
Că, mai presus de crimă și păcate,
Tăcerea-i, ce le face cu putință.

Iubirea de moșie-a-ncremenit
În zidul cel străvechi, cântat cu fală,
Dar ros de mari trădări și prăbușit
Pe nepăsarea noastră ancestrală.

Azi, ei cer reculegere, candoare
-Întoarcem ochii de la roșul ploii-
Și-atât de-adânc se urlă-n difuzoare,
Că n-auzim cum ne jelesc eroii...