înjunghiat în ceafă de-un vânt bălind a iarnă
afurisesc copacii de toamnă băițuiți
și chinuind vioara să plângă iar colinde
voi trece-n țol de greier printre arhimandriți

desigur iubitorii de-arginți or vinde brazii
și sânul maicii sfinte și laptele din ei
o precupeață blândă simțindu-l că e acru
îl zvârle mimând crucea pe stradă la căței

o clipă-mi zăresc ochii în alburia spumă
speriați sunt sinceri stranii parc-aș tăia un porc
voi cititori să-mi umpleți fiertura de cuvinte
și-aceste mațe fripte în care nu mă-ntorc