agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-24 | |
Pe când misteric univers
S-a-mpins să se desfacă, Pământul s-a născut divers, Din preasfințită joacă. Rotundul bulgăre-nroșit Din focul plămădirii, În lave-n sânge de granit, Þipă dumnezeirii. Întâi, prin rouă s-a scăldat, Apoi sub ploi și mare, Răcindu-se cum i-a fost dat, Din cap până-n picioare. Cu mic, cu mare, frații săi Horit-au pe-ocolite În jurul soarelui văpăi, Pe-ovale, largi orbite. Copiii reci și-ncinși și buni Crescut-au împreună, Răsplăți primit-a și minuni Doar Térra, dulcea jună: Că suflet nu-i mai nepătat – Mândrețe-ntre planete – Și mai gingaș și delicat Decât al mândrei fete. Născută-a-l zămisli pe-Adam, Ea însăși raiul este Sămânța vieții de-om și ram, Prin vrerile celeste. Cu doica lună ce-n vegheat Prin preajmă o răsfață, Străluce chipu-i minunat, Plăpând și plin de viață. Un voal de aer răcoros Cu-albastru o îmbracă, Prin ape-i cânte unduios, Rotirea i-o petreacă, Din albul orbitor, lumini Îi stau pe cap coroană, Eșarfă verde de grădini, Pe fruntea-i diafană. Agat e soarelui în zi Și onix noaptea, lunii, Că aștrii prind a o-ndrăgi Și-a se-nchina minunii! Spre-a se uni în infint Făr' de regret și teamă, Din cosmosul nemărginit Stelarii prinți o cheamă. Comete iuți, quasarii vii Îi spun de nemurire, Și unde-n care galaxii E viață și iubire... Din Orion, pulsar poet Emite-n viers cuvinte; Roșește-argintul din pomet, Șoptindu-i jurăminte: "Miracol viu pe bolți de cer, Senină Térra-mi dragă, Suavu-ți chip de giuvaer Cu dragoste mă leagă Și greu mi-e, înger luminat, Și nu știu ce mă ține, Întregul cosmos să străbat Și-un strop să sorb din tine! În piept mi-e apăsat nucleu Prin masa instabilă Și-n beznă nu mai am traseu De dragul tău, copilă!" Ridică Térra pleoapă-ncet Sub razele solare, Cunună-și pune violet, Furtună-n cingătoare, Apoi, cu glas netulburat Galantului îi spune Că gându-i e de nepătat Și mințile-și adune: "Sărman nefericit pulsar, Visezi la o regină! Iubirea-mi să îi dau în dar, Pe-un crai aștept să vină. Eu nu voi fi a ta nicicând – Cum timpul ne desparte, Te vei topi pe drum sperând – Destine-avem aparte! Din mândre constelații poți S-alegi pe orișicare: În Lira, mai presus de toți E Vega sclipitoare, Și Bellatrix sau chiar Rigel Râvnesc să-ți fie soațe Și-așteaptă, chiar de multicel, Cu foc te-a strânge-n brațe. De lângă tine, de nu vrei Să îți alegi mireasă, E plin tot cerul de scântei Ce-n cale vor să-ți iasă. Mă lasă dar, cu traiu-mi vis, Cu ne-mplinita soartă Și săvârșește ce ți-e scris De Cel ce-a vrut să-mpartă!" Pulsaru-n tremur palpitând, Cu pleoape resemnate, Se-nchide cu amarnic gând – În sin-gu-la-ri-ta-te... Degeaba Térra-l strigă iar, El se coboară-n hăuri Prin vidul fără de hotar, Prin tromba negrei găuri. E tristă fata și-n regret, C-o lacrimă pe geană Și-ntoarce spatele încet, Spunându-și cu dojană: "Era frumos, da-ndepărtat Și cam vorbea în dodii, Pereche, nu ne-am fi-mpăcat – Eram din alte zodii!" ................. Își culcă Térra, chip umbrit Pe-a nopții-ntunecare Și visul drag neisprăvit Și-urmează cu ardoare: Și-nchipuie repetitiv Același roi de nouri Din care sună afectiv Șoptire în ecouri, Cum trec deasupra sidefați, Uniți în bucle dalbe, Urmându-și drumul legănați În nesfârșite salbe. "Oprește-i, dragule zefir, Să deslușesc ce-ngână Și-apoi, pe olm de trandafir În continuare-i mână." "Stăpână, gândurile-ți vezi Prin somn de peste noapte, Și ce n-aș da, ca să mă crezi Că-ți pun pe buze șoapte... Din drumul lor să le opresc? Acum e-ntâia oară Și n-o să știu să le pornesc Ca visul să nu-ți piară!" "La adiere frâu să pui, Că tare mă frământă Să aflu ce și cum, și-a cui E vocea care-mi cântă!" Zefirul, paj ascultător, Se opintește-n hățuri Și nori, din zbor de visător, Trezește din răsfățuri. Întregul cer a-ncremenit, Niciunde-i vizitiul, Doar norii își prefac grăbit În vinețiu tot griul. Din plumbul dens de cumulus Pornește drept, enormă, Tornadă-ajunsă cirrus, sus, Ce-n tânăr se transformă. Frumos și dulce-i – ca-n povești, Și-nalt, cu dalbe plete, Că ar suci la minți lumești Și-ar prăpădi prin fete. Un strai de nea cusut de zori, Puterea-i conturează, Și ochi de-azur, rătăcitori, Cu-adâncuri fascinează. Obrazu-i alb, catifelat, O stea-i pe fruntea trează, Și brațe de sidef sculptat, La piept încrucușază. Se-ntoarce roată-n căutări, În sus și-n jos privește Și vocea-i tunet peste mări, Atunci când glăsuiește: "Mi te arată, de-ai curaj Și m-ai trezit la viață, Oprindu-mi legănat voiaj Spre-o nouă dimineață! Privește-mi surii supărați, Ce-adastă-n nemișcare, Cum n-au de cine-a fi mânați Spre mult râvnita zare! Arată-mi-te, suflet rău, S-admiți nesocotința De-a face după capul tău Și-a-mi înfrunta voința!" Sărmana Térra n-are grai Sorbindu-l din privire Pe-acel sortit să-i fie crai – Cu foc, dorit drept mire – Iubitu-atât de așteptat Prin viața-i cânt să fie, Miracolul înmiresmat, Izvorul de-apă vie." Sfioasa-ncepe a-i șopti – Cum doar o fată-ar spune, Voind anume-a-nvălui Cu dor și-afecțiune: "Mă ceartă că am îndrăznit, Preasfântă arătare, Din drumul tău spre infint Să-ți întrerup plimbare... Și iartă-mi gând nevinovat, Nedemna-mi cuviință De-a-mi pune sufletul curat Pe-a inimii dorință... Mărturisesc că în abis De suflet de copilă, Odor, mi te-am ținut închis, Crezând ca o sibilă Că va veni și ziua când Ieși-vei în lumină Și iată că-mi învii în gând, Prin visul ce m-anină..." El se apleacă-n căutări, Cu stea aprinsă-n frunte, Deasupra pâclei de pe mări, Prin creștete de munte, Să afle glasul neștiut, Prin valuri și țărâne, Să vadă chipul nevăzut Al blândei, dulcii zâne; Că liniștea-i s-a spulberat Și piept și gând frământă, Adânc de ochi s-a-ncețoșat, Iar inima îi cântă: "Departe nu ești, negreșit, Þi-alungă sfiiciune! Dezvăluie-te chip iubit, Că doar voiesc a-ți spune Că-n suflet rece-ai picurat Cu glas de preacurată Un elixir înmiresmat, Ce-n dragoste mă-mbată Și de te-ascunzi, m-oi prăpădi, Fecioară fermecată, Că doru-ncepe-a chinui... Ai milă și te-arată!" ................. Ea îl mai ține-un pic pe foc, Să mai deguste-o clipă – Ca fetele ce iau ca joc A dragostei risipă, Apoi, pe-un ton îngrijorat – Cum zorii bat la ușă Și vis nu-și vrea neterminat – Îi spune jucăușă: "Din 'nălt de cer te chinuiești Să mă găsești, iubite, În microcosm și-n vieți lumești Priviri ai ațintite... Aproape-mi ești a-mi da sărut Și-ți spui că sunt departe? Cu-mbrățișare ești ținut, Nimic nu ne desparte Și-a ta voi fi în veci de veci, Cu dragoste fierbinte, Aievea-n zi de vrei să treci Cu mine înainte, În viețuire, scumpe-odor, Spre-a ne-mplini iubirea, La fel ca orice muritor Ce-și află-n ea menirea. Nedespărțiți din răsărit Și-n dragoste senină, Pe drumul către asfințit Ne-om răsfăța-n lumină. În nopți vom adormi-n alint Și doica, buna lună Ne-a țese-n raze de argint A viselor cunună Și-om fi-mpreună fericiți Prin viața orbitală, Cu împăcare și uniți Spre stingerea finală." Răspunde craiul abătut, Cu vocea șoptitoare Pe care griji au început Să pună apăsare: "În somnul tău m-ai plăsmuit Cu dragoste și-ardoare, Dar ce îți spun și ce-am vorbit Þi-nchipui în visare... În trai de zi cu zi aș vrea Să fim în veșnicie, Să te-nsoțesc, de s-ar putea... Dar sunt o reverie! Suflarea vieții e un dar Păstrat pentru ființă, Doar Sântul Duh ce are har L-mparte-ntru credință." Ea-i vede capu-n piept lăsat Și patimi prind s-o ardă – Ca mândrele de măritat – Alesul să nu-și piardă. Visarea-i stinsă lin de zori Ce pleoapă îi ridică, Lucirea-i scapără-n fiori De temere și frică, Cătându-l printre norii albi, Prin mase călătoare De rotofei și de rozalbi, Pe cel ce nu apare... Cu noaptea speră-n vis iubit Și-adoarme încordată Că-l va-ntâlni pe cel dorit, Dar el nu i se-arată... De nopți și zile-n căutări, În doliu chipu-și ține Și-n neguri dese, cu mustrări Și-nchipuite vine. În lacrimi și adânci oftări, Din deznădejde, spaimă, Fierbinte rugă-n căinări Dumnezeirii-ngaimă: "Din mică inimă de lut Te rog, pe Tine, Sfinte, Să termini ce ai început Punându-mi visu-n minte Și dă-i trăirii mele sens, Iubitu-mi nor drept mire, Că Tu ești Cel ce-n vast imens Mă ții în cumpănire!" ................. Nebănuite-s vreri cerești, Cu pilde și cu-amaruri... În rugi aprinse, pământești, Cerute-s numai daruri... Dar de-i frumosul nepătat Și sinceră iubirea, De suferință ești iertat, Să-ți afli fericirea. ................. O noapte trece-n rugăciuni Sub disc de lună plină; În așteptare de minuni, O tânără suspină Și pe când zorii-i cântă blând În nouă zi senină, Își vede prințul nor zburând, În straie de lumină. Sărut își dau, la piept se strâng, Cum vise-au împlinite, Ființe, stele râd și plâng Cu inimi copleșite. Când contopiți în oglindiri, Iubire-și jură, sfântă, Din tainice nemărginiri Un cor de îngeri cântă. Îmbrățișați se țin cu-alint Din zori, prin zi și-n noapte, Când doica lună țese-argint Și îi dezmiardă-n șoapte. De-atunci, înconjurați de rai Și dragoste fierbinte, Frumoasa și iubitu-i crai Își fericesc Părinte. mS |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate