Nisipul ardea sub razele setoase,
vântul cald fraterniza la seceta nemiloasă alungând orice ripostă de viață.Valurile de căldură se repetă aducând cu ele
tot mai multă sudoare din pieptul pământului răvășit.
Doar scaieții dansează liber, alergând când în stânga când în
dreapta parcă urmărind umbrele ce înaintează conduse de astru.
Prind de mânerul cănii plină de apă, dar tremuratul face să pierd jumătate din seva vieții ce e repede absorbită de praful
uscat.
Privirea îmi rămâne ațintită neputând înțelege pierderea ce
poate deveni fatală.Gândul îmi zboară la scene înfiorătoare
dar visul îmi este alungat de zumzetul viespilor panicate.
Fug, fug din calea urgiei, doar scaieții dansează zâmbind
în fața tabloului uscat...