în noaptea aia cineva
nu vreau să spun gelos
poate doar orbit de iubirea noastră
a izbit caleașca destinului
de colțul unei secunde
ce ne traversa încă pe verde

norocul care tocmai plecase
din feștila vieții să-si aprindă o țigară
a consemnat sec în procesul verbal
că atunci eu mi-am pierdut gravitația
și tu ai cazut de pe orbita mea
în întuneric…

știu că ne-a trecut vremea
dar eu continuu să rotesc planeta
în sens invers acelor de ceasornic
tot căutand printre atâtea stele
blonde roșcate cu ochi verzi ori albastri
mai despuiate ori mai îmbrăcate
sa-ți aflu luminița