de jur împrejur o banderolă
cu alb și roșu
de juri că nimic nu s-ar fi întâmplat
în afară
de moartea căprioarei ce zburda până mai ieri
pe câmpul de lângă casa albă
din valea inundată
de lacrimile crezute pe cuvânt
atunci când se strecurau spre buzele arse
să le apere
de atâta tristețe

în jurul timpului deja apus
zăceau picături roșii pe albul zăpezii
nu știu cât de mult sufereau privirile tăcute
dar am înțeles jocul de umbre
din ochii triști

mă întorc cu fața spre stânga
și-mi jur să nu mai uit niciodată să mă bucur
de fiecare clipă ca și când ar fi ultima banderolă
încercuită în jurul propriului meu chip.