Cuvinte fără forme lovesc etern în bord
Iar vântul aspru, ritmul le-așterne în tangaj,
Timona nopții aspre lovește surd în cord
Când eu, pe rana lumii, mai țes înc-un bandaj.

Sunt desemnat să sufăr în locul celor goi,
Sunt condamnat la vise să dau și la export,
Cuvinte aruncate de alții la gunoi
Le pun din nou pe apă să le conduc în port.

Sunt poate căpitanul înțepenit în grad
Pe vasul cu fantome, vestitul Olandez
Legat strâns de catargul ce a-nverzit a brad
Când scriu versuri cu rimă pe game cu diez.

Voi bântui prin rime cât am să fiu un trunchi
Chiar dacă nu se cere, chiar dacă e vetust
Am să pledez la bară în coate și genunchi
Și-am să țâșnesc poeme în versuri, ca un must.