cum vine iarna printre poeți
ca un soi de mucegai pe pereții albi ai orbitei
te desfrunzește
de rotunjimea clipei

cum vine moartea într-un țesut amorf
ca o lipsă
o ruptură ce poate fi nicicum dovedită
un dans de lebede ce nu caută perfecțiunea
ori foamea, ori alte forme
ci ascunde o memorie făcută să reziste
universului însuși

frigul caută un fel de a fi, de-a șterge
poezia însăși, un fel de-a amuți
printre cuvinte multiple
(pietre devenite nisip)

boala ca și frigul nu știe decât să reziste

un ou între pene
un disc de gramofon
o rochie sfâșiată
și o bancă de piatră cioplită
goală
sub un cer fără pată

asta e tot
ce ne trebuie
când aprindem chibrituri