un singur bărbat a învățat
să mă iubească
totul a început într-o duminică a tăcerii
când el bănuia în mine cea mai nefericită femeie

care își trage cu degete lungi
ciorapii negri
mănușile
plus machiajul dramatic
apoi pleacă singură la ore târzii
fără să-i ghicească nimeni umbletul
nici zâmbetul ca un blestem ori nebunie

și ar fi dat orice să mă descuie cu o cheie a priceperii sale
până într-o noapte în care m-a urmat pe ascuns
și mi-a văzut trupul ca o lumină
cu umbră de lebădă albă ce-și dezleagă aripile
pentru un zbor de o clipă într-o zbatere de poem

când m-am întors și-a odihnit auzul
pe inima mea
de-atunci a învățat să mă iubească
filosofică dramatică tandră.

curgătoare.