În pernă somnul nu trezește vise
Stau nedormit în nopțile albite
ÃŽmi pare c-aud zgomot de copite
Și văd un inorog prin cele scrise.

Zăpezile din feerii ivite
Apleacă greu coroana unor tise
Din umbră, primăvara îmi promise
Cu ghiocei scrisorile-mi tivite.

Atunci de mă va paște insomnia
Voi fi în munți, în sihăstrii totale
Iubito, pui degeaba iasomia

Căci gândurile-mi nu sunt ale tale
Și mă-nvrăjbește numai nebunia,
În păr ți-ai pus și-n iarnă reci petale.