agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-31 | | Înscris în bibliotecă de Gabriel Tudorie
Călători în hrube,
Străvechi monahi Dosiți printre psalmi Evreo-valahi Năvălesc și sorb Din argila coaptă Laptele Domnului, Apa înțeleaptă. Tună În lună. O, livezile, ciorile: crau ! Poeții mâncau ? Îmi dai voie domnule Ministru Să-mi chem oasele De sub cheiul Dâmboviței Și să ți le dau în ochi? Să le tremur lângă inima ta Ca filele cu suliți în locul literelor? Ca rătăcite pergamente lunare? Noi suntem Abel și Cain – Tu cine ești cu lanț de aur la gât, Cu inele, fără măsele, șchiop și urât? Poftim: între soare și creier E malul de smoală În care luneci curat După lege și boală. Poetul în haos are Casă, cimitir, floare. Nu sminti inima Plecată în artă Nici rădăcinile ierburilor albastre Sus-puse, caldeenilor hartă. E ceața limpede în care merg? Și visul Cu bufnițe, profeți? Doamna suavă din văzduh Foșnet aruncă la poeți. Palatele vechi Scuturate, au ieșit – Mai multe cârje și urechi. Ce culori am: uitați-vă ! Fluieră vântul prin mine – Un pescăruș alunecă și țipă Sub cerul fraged al iubirii Sunt un ocean cu munți fosforescenți Și arbori monocelulari În secolul ciudat și marțian. Sună spre nord un clopot de cristal, Are veșmântul lumii mele Ori dansul cântecelor arse? În tron opt prinți bolborosesc La regele mort din oglinzi – Unul țâșnește, de iacint Pumnalul, sus, în grinzi – Fuge și stă: are și frunte Și chiar sprâncene să le-ncrunte. Cine-l zărește, cu negură se învelește. Tu erai hienă? Tu călăuza? A intrat în ani și gropile au ieșit, A intrat în obrajii mei Călărind viața cu pistoale, Călcând pâinea și durerea Ca un bun sătul de cărnuri putrede, Unii spun că e medicul lui, Că sângele celorlalți e lumina lui – Dar numai lenea și relația I-a plămădit vuietul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate