Livezi de nea ca arborii crescânde
Adăpostesc în taină ghioceii
Trecut-a vremea de-am mâncat purceii
Dar primăvara încă doar în gând e.

De suflet te apucă-atunci cârceii
Și sub omături te-nvelești în pânde
Tulpini verzui să le auzi crescânde
Þi-e dor de vară, să îți pui cerceii.

Dar vor veni și mândrele cireșe,
Răbdare! Timpul are vremea lui.
Căci vor ieși căldurile din meșe,

De sub zăpada ce eternă nu-i.
Fiind sătul de-albeața-acestei feșe
Dator ești Rostului să te supui.