E miezul nopții și nu dorm,
Ceva mă sperie ușor,
E ploaia deasă ce cade uniform,
Pe un pământ ce este arzător.

Mă uit pe geam și parcă cerul plânge
Cu fiecare strop pe care-l varsă,
Mă uit pe cer și parcă tot mai strânge
Vreo doi-trei norișori ce vor și ei să plângă.

E supărare mare pe pământ,
Așa cum este și acolo-n cer,
E un suspin ce tot adie-n vânt
Și mă oprește tot mai des să sper.

Să sper într-o soartă mai bună
Și pentru mine și pentru al meu popor,
Că va veni și pentru noi o rundă,
Să ne clădim ușor un viitor.

Noapte bună aș vrea să vă spun,
Chiar dacă noaptea nu e așa cum am vrut,
Voi spera mereu la un drum mai bun,
Vreau ca să râd, nu vreau să mă încrunt.