Alice își descoperea destinul
ca să își răcorească gambele
Alice fugea pe sub clar de lună
în stomacul unei părăsi de porțelan
ea iubea izvoarele purpurii
mai ales cele subterane
care miroseau a mosc.


dinții ei
dintr-un material
din care se confecționau în Alaska
ghearele îngerilor
mușcau din bătăile inimii
astfel
sinapsele norilor fulgerau vestirea
unor anotimpuri de postav.


Alice era mai ales duminica
o secvență de patefon
care dansa
pe gheața podului palmei
ca o arătare de iridiu
capabilă să alerge prin pete de uitare
în spirală
până la ultimul inel al arborilor tăiați
nimiciți de sămânță.