nu-mi spună alb de negrul nu mi-l știe
fîrtat ce-n litere se amăgește
că-l voi trata pentru silab regește,
prin viață lumea noastră e-o cutie.
e strîmt aici și scrisul se lungește
în zeci beții, ades nu pe hîrtie
papirusul e numai o prostie
calculatorul te ademenește.

și-acelor care tac, gemînd penița
pe albul ca zăpada cea subțire
li se găsește într-o clipă ița.

Iubito, zace-voi în despărțire
De ce nu îmi aduce nici chiar vița?

și vine-a ghioceilor ițire...