când primăvara a-nviat lemnul din morți
Munții Zăpezilor au preschimbat văzutul într-o mare
White Sea
o-ntindere de apă cu țărm negru
pe care plutesc în derivă casele cu aburi

desigur mateloții-s totdeauna beți
ei au plămânii praf de la mucegaiul crescut pe icoane
pe butoaiele goale cocoțați:
- Ay, ho! Ay, ho! Să cântăm în cor
cântecul camioanelor și refrenul ajutoarelor
cu conserve din carne de porc
și mulțumesc Maestrului Rovinietă
pentru oricând posibilele tamponări

puntea căpitanului a fost amenajată în pod –
la apă! și toți vâră mâna în urna valurilor până la umăr
când vreunul mai norocos pescuiește-o pisică
ceilalți o trag de coadă s-o rupă în două
și astfel copiii să intre-n maturitate convinși
că adevărul e cea mai cumplită crimă

desigur salvarea vine din rai
toți care-au fost în moarte clinică spun c-au văzut Red Cross
c-ar exista și astăzi scufundat undeva-n nămeți
tărâmul numit Crosstlantida
unde minciuna e-o știință și-i servită
pe pâine în felii de matematică și de filozofie
și unde chiar și cel mai neînsemnat poet
are un parc ce-i poartă numele
și-n centrul parcului statuie

vai! câinii din White Sea sunt cei mai fericiți
acelora cu probleme de prostată chiar Arta le ridică piciorul
iar găurile sunt strânse și depozitate
în adăposturi pentru covrigi

fluturii de gheață ai geamurilor pornesc în căutare de lămpi
da primăvara a-nviat lemnul din morți
aud cum geme în somn piciorul patului
iar căpriorii casei dau să rupă ușa