Ca patimile-s norii tot mai grei
De ce ești și tu pus pe nins ca ei

De ce ți-e orizontul tot închis
Și nu-ți mai dă lumină nici un vis

Da, știu de vârstă-i vorba, de târziu
Dar parcă și de-un altceva pustiu

De-un dor ce n-are față și nici nume
Nu-l poți închipui-n ceva anume

Venind de dincolo de lumi și timp
Ca inima ce n-are curs de schimb

Ci-i doar în piept un sfâșiat ușor
Mai lung ca viața, mai netrecător

Precum un nor întruna pus pe nins
Și-un orizont pe pleoape strâmt și-nchis.