arpegii lunecă zorii pe zare
în leagăn de raze și șoapte de vânt
cum gânduri răzlețe în miez de cuvânt
dau dragostei noastre sensuri fugare

fântâni cern apele sfinte și clare
în cupele de aer foc și pământ
ca gândul orb ucis într-un legământ
cu ochi himerici și aripi de sare

se urcă Ova soarele la zenit
pe buze îți curge miere aprinsă
bat clopote de patimi vii în nectar

pe umeri lasă-ți liber părul boltit
pe șolduri să-ți cadă mantia-nvinsă
de noaptea ce stinge dorințe și har