încearcă să mai ai răbdare penelopă
ascunde-ți chipul mândru în iatac
nu mai ‘nălța la zei jelanii
strivește-ți lacrima sub pleoapă
și stăpânește-ți durerile ce-n tine zac
mai du cu vorba curtezanii

numai de dorul tău înot regină
spre tine mă împinge valul
în mintea mea-i numai femeia
destinul m-a spălat de orice vină
și-abia aștept să-mi slobod calul
se-apropie de capăt odisseea

gândind de-acum plin de speranțe
la țărmul care mă așteaptă
te recreez din spuma mării
și parcă chiar te strâng în brațe
iubito fragedă de-acuma coaptă
te conjur nu mă da uitării

pe calipso o clipă nu mai fi geloasă
sunt doar ce-a mai rămas de la sirene
de nu m-oi vrea poate mă vrea itaca
ori s-o-ndura doamna cu coasă
m-o rătăci homer între poeme
și voi pleca unde m-o duce arca

zadarnic îl aștepți pe cel de altădată
la tine-n inimă să-i sapi o cruce
să scrijelești adânc pe ea ulisse
trecutul lasă-l adormit în ceață
și viitorului să-i fim complice
să țesem împreună alte vise

când voi sosi ți-aduc o nouă lume
și chiar dacă bătrân mi-e arcul
te-oi ferici discret și fără pompă
că vom uita de tot ce-a fost de nume
pictează-mă pe pânza ta cu acul
și-ncearcă să mai ai răbdare penelopă