te iubesc
nu așa cum ești tu
ci așa cum te văd eu
cu capul plin de vise
cu fluturii tăi care zboară
prin mine
cu pașii tăi apăsați peste cuvinte
te dezleg lapidar
din orice închipuire decăzută
așezându-te postament terestru
în amfiteatrul iubirii
mecanic îți cioplesc gândurile
când mi se face dor de umărul tău stâng
îți înnod capilarele
de norii de deasupra-mi
plouă mereu cu cântece de viață și moarte
mă-mbăt cu stropul luminii
din ochii tăi
și viața îmi pare o roză

24 martie 2012