câteodată îmi iubesc vorbele
fără să le răspund
mă lipesc de tainele lor
sperând să-mi reverse pe umeri
greutatea înțelesurilor
cum nu se-nalță fum pe vatră
până când lemnul nu-și dă suflarea
nici vorba nu-mi încetează să strige
când gânduri de lume purtate-mi grăiesc
adâncă e vorba ce umblă prin gând
lipind de ureche tâlcuri înalte
și tare ca piatra lovesc
când spusele
stau treze-n rostiri pământene

23 martie 2012