Melancolie, haina mea suavă,
Mi-ai construit în suflet o epavă
Pe care-au navigat pe vremuri barzi, pirați,
Contabili și contese, bufoni și magistrați,
Un inginer mai tânăr, o cocotă,
Doctori fără injecții, guriști fără o notă...
Eu i-am iubit pe toți cu dragoste egală,
Ca să nu plângă calul, blând, i-am făcut zăbală
Din zahăr ars și frâu de ciocolată,
Ades, umblând prin lume, iar am făcut-o lată:
Mi se pupau ca frații hoții și vardiștii,
Îi gâdilam cu lacrimi la tălpi pe toți artiștii,
Aplaudam frenetic întristații
De penuria asta de ovații,
Gustam vinul în crâșme și-n pivniți cu nebunii,
Francu-mpușcam cu artă, furam aurul Lunii
Și-mi pregăteam, sculptându-mi cu migală,
Fracul de lemn pentru o mare gală.