nu este o scrisoare de adio
nici măcar un testament
nu m-am sinucis

am murit de tristețe

o viețuire logică de la primul punct
ar fi fost nejustificată
ori dacă acest pas nu poate fi măsurat
în lungimea vieții unui om
de ce aș fi eu acest om
de ce să fiu eu partea cea mai importantă
din fiecare minut acordat ție

când torci în sfârșirea așternutului
o umbră roasă pe alocuri
înșiruită în zilnicărie
dormitează în hamacul unei disperări
în timp ce în cealaltă parte
o învârteală nemăsurată
înapoia respirației tale gustul sălciu
al pământului

se apropie secunda în care sluții
cântăresc noaptea
sub felinarele strepezite de așteptarea
zbârnăită
a păsăroaielor drepte

în seara asta este ultima spovedanie
înaintea nașterii