viața o țin într-o pungă legată la gură
o plimb după mine ca pe un câine fără stăpân

nu-mi cere de mâncare nici apă nu-mi cere
doar stă așa în buzunarul de la piept și aprinde
chibrituri câteodată îmi face bătături la picioare mă uit în tălpi
și încă mai există
o gaură cât cerul de mare

copii zgribuliți se strâng înăuntru acolo unde pot să viseze cotrobăind prin gunoaie
un picior de păpușă un tractor fără uși
un autobuz și drumul spre școală este în lucru
dar ea și-a luat pașaport de urgență

alteori se zbate scoate capul pe geam
se uită peste umăr și râde ca și cum aș fi acolo lovind cu pumnii în ziduri
în timp ce doamna află de prin ziare
timpul probabil

așa este și o dezleg de cuvinte
apoi aștept

când noaptea înalță zmeie în lumină