m-aș arunca într-un gând
ca într-un pahar cu apă
însă am puterea de a mima
chiar și locul unde mă ascund
de silă

ultima dată am încercat să imit orașul
în care se revărsa o seară oarecare
dar o gaură în asfalt
prin care se strecura moartea
mi-a împrăștiat țipătul
și piciorul lui Longinus
a înțepenit în dorința mea
de sensuri unice

celelalte realități
timpul pierdut să zgârii
un inconștient
și lacul purtat în spate
nu au auzit niciodată

de lumina zilei