Trăim din respirații imperfecte
murim din lipsa lor
iar aerul îl căutăm
cu ochii închiși și mintea hai-hui
fugind.

Râsul nu ne definește
șampanii de ar curge ne-am recunoaște
din clipe și rupți din mister
suntem ciudat de normali
iar anii grei
tot mai grei
vin și se duc.

Strig în pustiu
unde nimeni nu se duce
și apa nu curge
unde mersul e târât
plânsul nu există
și amăgirile din noi vorbesc.