În pieptul scos din Jar ne crește Lancea
Și nu mai dor nici Cuiele din Palme
Toridele dureri sunt astăzi calme
Și nu mai sunt cutremure în Vrancea.

Soldații-îngeri sunt chemați sub arme
Și sufletul acel din criptă zace-a
O boală ce spre fine-aduce pacea
Și-n mănăstire cît și în cazarme.

Iubito, vin încet ostașii slăvii
Părintele-n pocale toarnă vin
Adu și mielul pus în cupa tăvii

Căci din strămoși acestea ne provin
Și gura să nu ți-o mai dai otrăvii
Căci dulci cuvinte Mîntuiri devin.