mai bine să nu vorbești
cuvintele îi pot reînvia
din broboane irizate
ar deveni ghimpi minusculi în jurul frunții
sau muguri adulmecând rădăcini
spleenul ne-ar înveli ca o ploaie înghețată

din cerul palatin un suflu ar imprima o formă aerului
fiecare sunet echivalând o mișcare invizibilă
wittgeistein ar șterge tabla cu un gest obosit
albul cretei o roade pe dinăuntru
retenția naște freamătul silogismului absolut

dumnezeu este cel mai frumos orb
care nu-și mai amintește nimic
urcă prin lumina crudă precum sisif
reconstruind lumea în fiecare zi
departe de arhipeleagul maldivelor