însemn și cred potrivit ultimului suspect implantat în minte
că rănile prosperă sub goluri
că melcul își lasă casa dar nu știm dacă devine mai fericit
sub influența literelor azi scriu despre cei care au văzut măcar o dată ușa încuiată
dincolo de ea nimicul

se-ntâmpla cândva într-un colț de câmp o mare bucurie
când oamenii umblau cu ochii deschiși în soare
orbi și veseli demni de atâta lumină ieșită prin carne
își lăsau bagajele în trenuri fără călători
abandonau prunci în speranța că vor face unii mai vii

era și cazul lui coraline
că doar din ea venea vremea ca de la coafor
firul de iarbă cusut de pleoapă natural
povestea ei cu pantofii drepți și colorați
târgul din feritopia de unde își cumpărase mâini noi pentru pipăit
și strigătul dacă îmi pierd tinerețea tu să nu îmbătrânești