Așază-mi tu pe umeri șalul
Acestei ierni care-a trecut,
Dă-mi scutul, paloșul și calul,
Căci vom pleca la Polul Sud.

Vom pribegi în noaptea lungă
Ca două umbre prin deșert,
Cu luna care vrea s-ajungă
La ora douășpe și-un sfert.

Tu leagă timpul de picioare
Cu lanțuri grele din cobalt
Să nu mai poată fi în stare
Să zboare-n cerul prea înalt.

Așază-mi tu acum hlamida
Acestei ierni ce ne-a durut,
Căci vom pleca în Atlantida
Să regăsim timpul pierdut.