Fecioare îmi tot curg prin sânge azi,
Dar mâine, coaptele femei, bătrâne.
Nici cântecul nu pot să-l mai îngâne,
Și eu mă sprijin pe genunchii-ți calzi.

Și mă întreb ce s-a-ntâmplat cu noi,
De ce mă-ncearc-o stare de beție?
Iar sfârcul tău abia mă mai îmbie
Și mă înec cu vorbele prea noi.

Cuvântul meu o noimă nu mai are,
Mă-mpiedic de silabe, parcă-s șchiop
Și soarele, un mizantrop neghiob,
Își frânge os cu os în piața mare.

Fecioare îmi mai curg acum în sânge
Și mâine, coaptele femei, bătrâne,
Ce nici blestemul nu știu a-l mai spune
Și sfârcul tău tembel mă mai împunge!...