E-n două Mai și mama-i sărbătoare,
Îi înfloresc toți anii cei din urmă,
O pajiște pe care paște-o turmă
Dar ea tot tânără-i și nu o doare.

Juma' de secol sângele îi curmă
Mai bine chiar de-atât, spre cel ce moare
Dar va mai trece vipie, ninsoare
Apusul până-n pieptul ei îi scurmă.

Trăiască până-n răsăritul vieții,
În rouă,-a fragezilor mei nepoți.
Abia atunci se va lua cu bieții

Ce dau pe-un mers cu Luntrea câțiva zloți.
Mai stai cu fetele-ți și cu băieții
Juma' de veac-ncă. Hai, știu că poți...