într-un genunchi tânăr se poartă ultima modă
aplecarea înaintatului
care părăsește lumea din neștiința
înapoiului

din acest motiv eu scriu până la epuizare iubirea
pentru ca tu
oricare ai fi dintre iubite
să întorci foaia până la un punct
și de la începutul rândului
să începi cu ultimii douăzeci de ani
inventați pentru oameni ca noi

plus de asta te întreb
dacă eu sunt murdăria ta
ce mai rămâne din mizeria lumii?

iar dacă zeul tău are dreptul să fie inegal
de ce eu trebuie să-mi port

brațele drepte?